Consiliere psihologică

Întregul personal medical din cadrul Maternității Première îi este alături mamei, cu explicații, încurajări, suport, din momentul în care pășește pe ușa maternității, pentru a-i face plăcută și mai ușor de gestionat toată experiența aducerii pe lume a copilașului atât de mult așteptat. Prin consiliere psihologică, proaspăta mamă este informată, încurajată și îndrumată de către psiholog pentru a face față optim noului stil de viață, pentru a preveni depresia postpartum și pentru lua cea mai eficientă atitudine față de aceasta în cazul în care se instalează.

Aducerea pe lume a unui copil si primul contact cu micuța ființă este o experiență unică pentru orice femeie, experiență care nu are termen de comparație. După naștere, prima senzație este deseori aceea a unei mari ușurări: mama a trecut cu bine peste cele 9 luni și peste marea încercare. Apoi, ea dorește impetuos să își vadă copilul, să-l cunoască, să-l admire. Apare, alături de o bucurie mare, și un sentiment de irealitate, ca și cum ar trăi un vis, îi vine greu să creadă că e mamă, că a făcut ca ființa din brațele ei să fie unică, cu atât de multă grijă și protecție conștientă dar, mai ales, neconștientă.

A da naștere unui copil este o experiență emoționantă, dar și obositoare. Hormonii femeii se schimbă dramatic în primele zile, ceea ce face ca sensibilitatea ei să fie crescută, iar toleranța la factorii din jur și la frustrare să scadă. Femeile trec ușor de la stări euforice la „melancolia postnatală”, apărând plânsul facil, uneori stări de irascibilitate și iritabilitate.

Odată cu noul statut de mamă, aceasta va conștientiza și responsabilitatea noului rol. În acest moment încep să apară temeri, anxietăți legate de îngrijirea fizică, psihologică, morală a copilului. Mintea e invadată de gânduri care pot fi ori încurajatoare (“Mă voi descurca, voi face față!”), ori descurajatoare (“Nu voi ști ce am de făcut!, Dacă greșesc?, Dacă nu voi fi o mamă bună?“) fapt ce poate intensifica nivelul de anxietate și reduce încrederea mamei în sine. Ca urmare a acestor gânduri negative, din dorința de a face totul foarte bine, pot apărea sentimente de inutilitate și vinovăție care o fac pe mamă să își mențină sau chiar să-și intensifice starea emoțională negativă.

Oboseala, stresul, temerile, hiperprotecția față de copil, caracteristice primei perioade din viața de părinte, pun stăpânire pe mamă, fapt ce îi poate afecta echilibrul psihologic. Apar stări de agitație, neliniște, nervozitate, lipsă de speranță, sentimentul de a fi depășită de situație. Comportamental, mama plânge fără un motiv elocvent, nu mai mănâncă, sau dimpotrivă, se refugiază în mâncare, nu poate dormi sau îi este somn mai tot timpul. La nivel fizic, ea poate avea frecvente dureri de cap, în piept, palpitații. Pentru a depăși aceste stări, pentru a-și redobândi starea de bine, ea are nevoie de înțelegerea și sprijinul celor apropiați, dar și de intervenție psihologică, pentru a-și găsi și pune la dispoziția vieții ei acele resurse care îi sunt utile în rolul de  mamă.

În cadrul Maternității Première, prin consiliere psihologică, proaspăta mamă este informată, încurajată și îndrumată de către psiholog pentru a face față optim noului stil de viață, pentru a preveni depresia postpartum și pentru lua cea mai eficientă atitudine față de aceasta în cazul în care se instalează. De asemenea, beneficiază de suport din partea întregului personal medical, pentru a face față eficient primelor momente din relația cu copilul ei; primește informațiile de care are nevoie pentru a-i scădea nivelul de anxietate inițială.

Cele nouă luni au trecut fulgerător de repede iar întâlnirea cu bebelușul urmează să se producă în cel mai scurt timp posibil, deși mama percepe acum timpul dilatându-se, fiind parcă mai lung decât cele 9 luni de așteptare.

Pentru cele mai multe dintre mame, declanșarea nașterii provoacă emoții intense, chiar contradictorii. Încă de la primul simptom al travaliului, viitoarea mamă se gândește cum să ajungă repede la maternitate, ba chiar se vede cu copilașul în brațe. Din păcate, nu se poate face un salt în timp, ea trebuind să treacă prin stresul nașterii. Cu cât pregătirea psihologică și fizică a fost mai riguros făcută, cu atât mama își poate controla mai bine trăirile, dar și durerile crescânde.

Încă din momentul internării, emoțiile și nerăbdarea sunt completate de gânduri raționale care intră în concordanță cu noul rol pe care îl va avea femeia – rolul de mamă însă și de gânduri, respectiv temeri legate de nașterea propriu-zisă.

Frica de travaliu, de naștere sau de recuperare în urma cezarienei (indiferent dacă mama este la prima naștere sau dacă a mai trecut prin această experiență) este un sentiment firesc, dar neconstructiv atunci când determină o inhibare a mamei sau o declanșare a unei stări de tip panică. Nimeni nu va ascunde faptul că travaliul, recuperarea este dureros/dureroasă din punct de vedere fizic, însă ceea ce nu trebuie să uite mama este că, indifferent de cât doare și cât durează, este un sacrificiu care precede un moment suprem de fericire și împlinire.

În situația în care mama a decis să aducă copilul pe lume prin operație de cezariană sau în situația în care, din motive medicale, se impune această metodă, toate gândurile și temerile sunt orientate în direcția anesteziei și intervenției. Anxietatea e cu atât mai mare cu cât mama fie are puține informații legate de ceea ce urmează să se întâmple fie le cunoaște eronat. Atunci când mama este în travaliu, toată atenția este orientată înspre durere, durere care îi „cere” mamei să își testeze limitele. Apar oscilații între stările de teamă, neîncredere și cele de încredere, speranță, optimism, forță. În acest sens, în cadrul Maternității Première, atât medicii și asistentele, cât și moașa conlucrează împreună cu mama, constituind o echipă puternică și eficientă.

O responsabilitate considerabilă pentru optimizarea gravidei ii revine atât familiei acesteia, cât și personalului medical care se va ocupa de ea, cu mult profesionalism, înțelegere și căldură, în cele mai importante momente din viața ei. Pentru că în această perioadă femeia este sensibilă din punct de vedere emoțional, trebuie să i se reamintească faptul că nașterea este un eveniment prin care nu va trece singură. Deși fizic va trebui să câștige o luptă, ea este asigurată de suportul tuturor persoanelor care o însoțesc în demersul ei de a deveni mamă.

Întregul personal medical din cadrul Maternității Première îi este alături mamei, cu explicații, încurajări, suport, din momentul în care pășește pe ușa maternității, pentru a-i face plăcută și mai ușor de gestionat toată experiența aducerii pe lume a copilașului atât de mult așteptat. Dacă se va gândi la asta și dacă va fi receptivă la tot sprijinul care i se va oferi, partea cea mai grea va fi mult mai ușor de traversat pentru ca apoi sa trăiască un sentiment triumfal.

Apariția unui copil presupune o dinamică extraordinară, în care schimbările sunt inevitabile și îi afectează pe toți membrii familiei, în special pe viitoarea mamă. Familia trebuie să se reinventeze, să se adapteze noilor nevoi. Ca efect în plan psihologic al acestor presiuni se resimte, pe lângă bucuria noului statut, și creșterea anxietății. Orice schimbare implică părăsirea zonei de confort personal și intrarea într-o zonă nouă, uneori de discomfort psihologic, asociată cu un anumit nivel de anxietate.

Sarcina, nașterea și asumarea rolului de părinte (fie că e vorba de părinte al copilului unic, fie de părinte al mai multor copii), aduce cu sine o varietate de stări emoționale, de la stări euforice, bucurie intensă, sentiment de autorealizare, împlinire, până la stări de maximă anxietate sau panică. Panica reflectă un nivel crescut de anxietate, iar consecințele ei sunt adesea nefavorabile.

Nivelul crescut de anxietate poate afecta dramatic toate aspectele vieții viitoarei mame (relația de cuplu, munca, relațiile interpersonale): calitatea comunicării scade, luarea deciziilor se face într-un mod defectuos, acțiunile pot fi mult restrânse din teama de a nu greși sau, dimpotrivă, pot fi desfășurate haotic, performanțele vor înregistra scăderi, interiorizarea, izolarea sau dimpotrivă, plângerile interminabile, vor crea o barieră între lume și sine. Toate acestea dezvoltă un cerc vicios, generând o creștere si mai mare a anxietății urmate de apariția sentimentelor de inutilitate, devalorizare, incapabilitate.

Viitoarea mamă simte inadecvarea ei în realitate, nemulțumire, orice sarcină sau responsabilitate în plus devine o povară, oboseala crește teribil, răbdarea se pierde ușor, apare neliniștea și agitația „fără motiv”, iar riscul de a intra în conflict cu ceilalți crește considerabil. Unele femei pot somatiza tensiunea psihică și, în condiții de stres, se pot imbolnăvi brusc, tocmai atunci când e mai mare nevoia de ele (acest proces este, desigur, unul neconștient- persoana neexplicându-și cum de i s-a mai putut adăuga un necaz).

Anxietatea implică frică: frică de schimbare, de necunoscut, frica de ceea ce ar putea aduce, ar presupune sau implica noul stil de viată, frica de o pierdere a ceea ce există „aici și acum”, a libertății. Însă cea mai dramatică frică este aceea de a greși (în jobul de părinte), de a nu face față noii situații, stilului nou de viață. A îmbrățișa noul presupune a te abandona necunoscutului, însă dacă există preconcepția conform căreia trebuie să deținem controlul, tensiunea psihică ar putea fi mult amplificată. A câștiga ceva înseamnă a pierde altceva și a ne îndepărta de falsa credință că trebuie să deținem totul, să facem totul perfect.

Consilierea prenatală, oferă viitoarei mame posibilitatea de a evalua corect, din punct de vedere psihologic, procesul nașterii, pentru a preveni / depăși teama de naștere, pentru a reduce eventualele discrepanțe intre așteptările legate de naștere și impunerile situației concrete din momentul nașterii. În cadrul Maternității Première consilierea postnatală oferă proaspetei mame oportunitatea de a gândi un management eficient al noului stil de viață, al anxietătii și temerilor legate de rolul nou, și suport & consiliere psihologică pentru crearea unui atașament autentic cu nou-născutul / sugarul, pentru a preveni depresia postpartum.

Psihoterapia poate ajuta viitoarea mamă pentru a înțelege cauzele profunde care duc la anxietate, la teama fără obiect (anxietatea fiind o stare de neliniște față de „ceva”, fără a se confirma acel „ceva” în realitate), la vulnerabilitatea în fața noului, la încrederea scăzută în sine, pentru îndepărtarea acestor stări  astfel încât ea să se poată bucura de tot ceea ce i se întâmplă.

Confucius spunea: „E greu să găsești o pisică neagră într-o camera întunecată, atunci când ea nu se află acolo”… cel mai util este să se evalueze corect, rațional situația și să vedem dacă într-adevăr merită să ne irosim energia interioară prin frică. Oare nu am putea face altceva, mult mai benefic, cu ea?!

Diana DINU – psiholog clinician, psihoterapeut

PROGRAMĂRI

Vezi aici modalitățile prin care ne poți contacta →

PACHETE DE NAȘTERE

Află aici detalii despre pachetele de nastere →

PLATA ÎN RATE FĂRĂ DOBÂNDĂ

Achită serviciile medicale în rate fără dobândă →