Pregătirea pentru naștere

Pregătirea pentru naștere în primul trimestru de sarcină

Primul trimestru de sarcină, respectiv primele 15 săptămâni, sunt cea mai importantă şi decisivă etapă în dezvoltarea viitorului copil.

Protocolul de evaluare a gravidei în trimestrul I include o serie de investigaţii, precum:

Hemoleucograma, transaminazele (TGP, TGO), glicemia, acidul uric, ureea, creatinina permit conturarea statusului hematologic şi biochimic al gravidei. Evidenţierea oricărei patologii, cunoscute anterior sau nu, impune luarea unor decizii de tratament şi monitorizare activă pe toată perioada sarcinii.

Coagulagrama este o analiză serică prin care se diagnostichează diferitele coagulopatii şi totodată prin care se monitorizează eficienţa tratamentului acestor afecţiuni. Aceasta analiză devine obligatorie mai ales în cazul pacientelor cu antecedente abortive, coagulopatiile fiind o cauză relativ frecventă a avortului spontan.

De rutină, se realizează detectarea anticorpului HIV (Ac HIV) şi a Treponemei pallidum (VDRL) în scopul diagnosticării infecţiei cu HIV, respectiv a sifilisului. Infecţia activă cu Treponema (sifilis) în primele 3 luni de sarcină poate rezulta în avort spontan, fără a fi însă o regulă. Indiferent de momentul în care s-a produs contaminarea, tratamentul este obligatoriu.

Depistarea infecţiei cu virusul hepatitei C se face prin detectarea anticorpilor specifici (Ac anti HCV). În cazul prezenţei acestora, decizia de continuare a sarcinii este dificilă şi depinde foarte mult de starea pacientei, precum şi de rezultatele investigaţiilor paraclinice. În orice caz, sarcina poate agrava serios evoluţia bolii.

Determinarea antigenului pentru hepatita cu virus B (Ag HBs) se realizează doar în situaţia în care această analiză a fost efectuată cu mai mult de trei luni în urmă faţă de momentul în care se fac aceste determinări.

Dacă în presarcină au fost identificaţi în sângele matern anticorpi de tip IgG pentru toxoplasmă, rubeolă și citomegalovirus (CMV), aceştia nu se mai determină ulterior în sarcină; prezenţa acestora în serul mamei nu are semnificaţie patologică, ci dimpotrivă, are rol protector pentru reinfecţii.

Absenţa acestora sau lipsa determinării în presarcină impune detectarea lor. În cazul unor infecţii recente (Ac tip IgM prezenţi), evoluţia poate fi către avort spontan în primul trimestru sau către alte complicaţii care apar ulterior în sarcină.

O altă investigaţie foarte importantă este reprezentată de efectuarea secreţiei vaginale. La nivel vaginal se pot cantona o serie de agenţi bacterieni – cel mai frecvent proveniţi din intestinul gros – care provoacă o serie de simptome (leucoree, dureri la contactul sexual, prurit local etc.) şi complicaţii care pot culmina cu avortul în primul trimestru.

În cazul în care nu au fost realizate în presarcină, se determină grupul sanguin şi Rh (al mamei şi al partenerului), testul Babes Papanicolau (doar dacă nu a fost efectuat în ultimul an) şi sumarul de urină.

Ecografia transvaginală/ abdominală are rolul de a confirma sarcina şi de a exclude posibilitatea localizării extrauterine.

Se realizează Dublu Test, între săptămânile 9-10 de sarcină, cu rolul de a detecta anomalii cromozomiale (sindrom DOWN, sindrom EDWARDS, sindrom PATROW).

 

Pregătirea pentru naștere în trimestrul II de sarcină

Trimestrul al II-lea de sarcină este cuprins între săptămâna 15 și 27 de amenoree. Este perioada când creşterea uterului gravid este cea mai importantă: dintr-un organ pelvian, acesta se dezvoltă ocupând aproximativ jumătate din cavitatea abdominală.

De asemenea, se realizează aprecierea ecografică a lungimii colului uterin.

După luna a patra, respectiv după săptămâna a 16-a, gravida simte primele mişcări fetale, la început timide, ulterior devenind mult mai intense şi din ce în ce mai complexe. Acest lucru devine sesizabil la prima sarcină, în jurul vârstei de 20 săptămâni de gestaţie, în luna a V-a.

Una dintre investigaţiile recomandate în această perioadă este triplu test, doar dacă nu s-a efectuat dublu test.

Important, testul are valoare orientativă. În majoritatea cazurilor, gravidele care obțin un rezultat pozitiv pentru trisomie 21 (sindrom Down), trisomie 18 (sindrom Edwards) sau defecte de tub neural pot avea un copil sănătos. De aceea, un rezultat pozitiv necesită testări suplimentare.

În situaţia în care dublu test indică suspiciune ridicată la una dintre afecţiunile enumerate anterior, se recomandă efectuarea amniocentezei sau CVS. Este o procedură prin care se obţin probe de lichid amniotic sau vilozităţi coriale prin puncţie transabdominală ghidată ecografic.

Ulterior, celulele sunt supuse testelor ADN pentru detectarea mutațiilor sau a cultivării, în vederea obținerii de preparate cromozomiale.

Amniocenteza se efectuează între săptămânile 15-17 de gestație.

Între săptămânile 20 şi 24 de amenoree, se recomandă realizarea ecografiei morfologică fetală (3D/4D). Scopul principal al acesteia este depistarea malformaţiilor.

În săptămâna 24 (luna a VI-a), este indicat să se reefectueze hemoleucograma, glicemia, acidul uric şi sumarul de urină, în vederea stabilirii echilibrului hematologic, biochimic şi urinar.

Dacă toxoplasmoza nu a fost depistată în primul trimestru (anticorpi absenți) și gravida prezintă risc de contaminare (animale de casă prezente sau trăieşte în mediu de risc), este recomandată dozarea anticorpilor tip Ig M.

 

Pregătirea pentru naștere în trimestrul III de sarcină

În trimestrul III de sarcină, dimensiunea abdomenul este considerabil mărită, acesta fiind ocupat preponderent de uterul gravid. Mişcările fetale sunt mult mai dese şi mai complexe, fiind frecvent corelate cu stările emoţionale ale mamei. Astfel că mama sesizează conturarea unui bioritm al intensităţii și frecvenţei activităţii fetale. Dacă acest bioritm se diminuează, iar diminuarea persistentă în timp, poate avea uneori semnificație patologică.

Din acest motiv se recomandă un consult de specialitate cu monitorizarea activităţii cardiace fetale ecografic şi/ sau cardiotocografic (marker esențial al stării de sănătate a fătului).

Astfel, între săptămânile 32 şi 33 de sarcină, este indicată realizarea unei ecografii fetale care va evalua dezvoltarea copilului şi starea generală de sănătate a acestuia.

Se realizează biometria fetală (dimensiunile fătului – circumferinţa craniană şi abdominală, lungimea femurului etc.), morfologia fetală (în vederea descoperirii de malformaţii congenitale) şi se apreciază greutatea.

Sunt studiate mișcările fetale active şi activitatea cordului fetal. Se apreciază, cantitativ, lichidul amniotic. Iar în situaţia reducerii sau excesului de lichid, trebuie căutată cauza acestei schimbări.

În cazul placentei, este studiată localizarea (placenta praevia, jos inserată, este o indicaţie de cezariană) şi aspectul său (atunci când este apreciată ca fiind de gradul 3 înseamnă că naşterea se va declanşa curând). Cu această ocazie se determină şi poziţia fătului.

După săptămâna 35 de amenoree este recomandată realizarea unei noi reevaluări a gravidei, pentru a preîntâmpina eventualele complicații care ar putea pune în pericol viaţa copilului şi a mamei.

  • Hemoleucograma (hemoglobina, hematocrit etc.) pentru a exclude o anemie, în special în cazul gravidelor diagnosticate cu această afecțiune înainte de sarcină;
  • Glicemia – pentru monitorizarea gravidelor cu risc crescut de a dezvolta diabet gestațional;
  • Coagulograma are rolul de a depista anomaliile coagulării, care prin patologia indusă pot perturba dezvoltarea fătului și pot conduce chiar la moarte intrauterină;
  • Sumarul de urină urmărește prezența glucozei și a proteinelor în urină pentru depistarea diabetului de sarcină și a preeclampsiei;
  • Urocultura are rolul de a depista o infecție urinară, deoarece la această vârstă gestațională infecțiile tractului urinar pot rezulta în mai multe complicații neplăcute, precum nașterea prematură;
  • Secreția vaginală (frotiu și cultura) pentru identificarea eventualelor infecții. Dintre toți germenii potențial implicați, streptococul de grup B are riscul cel mai mare de a fi transmis la făt (complicații posibile la făt: septicemie, meningită, pneumonie etc.).

 
La internarea în maternitate, pentru naştere naturală/ cezariană, pacienta trebuie să nu aibă următoarele analize mai vechi de 2 săptămâni:
HEMOLEUCOGRAMA, TIMP QUIK-INR, APTT, TGO, TGP, CREATININA SERICA, UREE SERICA, ACID URIC, GLICEMIE, COLINESTERAZA, AG HBS, AC. HCV, HIV, CULTURA COL UTERIN, EXUDAT NAZAL+, EXUDAT FARINGIAN4, UROCULTURA, AC. IGG VARICELA

PROGRAMĂRI

Vezi aici modalitățile prin care ne poți contacta →

PACHETE DE NAȘTERE

Află aici detalii despre pachetele de nastere →

PLATA ÎN RATE FĂRĂ DOBÂNDĂ

Achită serviciile medicale în rate fără dobândă →